Rar am întâlnit o preocupare atât de profundă a unui tată pentru fiica lui.

Emoţiile pentru tătic au început înainte ca Daria să se nască cu multă vreme, era foarte preocupat de culoarea părului, de frumuseţea copilaşului ce se va naşte, de cât de cuminte va fi; a fost oarecum hazlie preocuparea aceasta mai ales că o făcea mereu publică, aşteptam ca mama să fie îngrijorată mai mult.

Domnul i-a răsplătit îngrijorarea cu o frumuseÅ£e de fetiţă, foarte vioaie, cu personalitate, cu păr (asta era una din grijile majore a tatălui – dacă se va naÅŸte cu păr) ÅŸi extrem de cuminte – asta cât am văzut eu.

Şedinţa foto a decurs extrem de uşor şi natural, cei care fotografiază copii mici ştiu că aceştia la vârste mici nu reacţionează şi nu sunt atât de fotogenici cât ne-am dori să fie. Daria a fost o excepţie puternică, la 6 săptămâni, nici un moment nu m-a scăpat din ochi, naturală şi liniştită a suportat toate împachetările şi despachetările de haine şi a pozat extraordinar.

Probabil blitzul a fermecat-o şi aşa mi-a făcut misiunea uşoară.

Să creşti mare Daria!

db

mai multe imagini

Mai multe imagini gasiti intr-o prezentare apasand <aici>

Erau fericiţi înainte să îi fi văzut prima oară
Fericiţi erau şi a doua zi când ne-am întâlnit.

Oameni buni, continuaţi să fiţi fericiţi mereu.

Dan B

Probabil de ce port aceiaşi culoare la păr.

Doi dintre prietenii mei ÅŸi-au ros coatele si genunchii ca să se “ridice deasupra”

Spor în continuare să aveţi băieţi. Şi fiţi bravi!

DB

am făcut roata în jurul lor, erau speriaţi dar foarte dragălaşi şi extrem de curioşi

închipuiÅ£i-vă că a trebuit să mă târăsc pe burtă pentru a “executa” imaginile astea.

numa io ÅŸtiu ce muÅŸtruiuleală am luat de la Simona – soÅ£ia mea, pentru că am inverzit blugii mei buni.

dar sunt fericit!

iata si o imagine de la making off

Dan B

de pildă ce vedeÅ£i aici e un cal digital, DIGIhorse sau cum vreÅ£i să îi spuneÅ£i…

iar aici poziţia tipică pentru prelucrarea lemnului, mai precis executarea scândurilor de calitate cu un gater orizontal.

o curiozitate până la urmă… gaterul orizontal

fie-vă ciucurii uÅŸori…

Dan B

culoare în peisaj

 

imagini de la workshopul de fotografie al domnului Moiceanu

imaginile îmi aparţin.

Numele lui este Simion Man. Are acum 95 de ani.

Inima îi este zdrobită… stă la căpătâiul unui om care a trecut în lumea celor drepÅ£i.

E fiul său!

Nu pot exprima în cuvinte echilibrul ce l-am citit pe faÅ£a lui…

Nu ÅŸtiu de unde atâta seninătate pe faÅ£a unui batrânel care nu se poate sa nu fi avut parte de suferinţă ÅŸi zbucium de-a lungul anilor, suferinţă care il încearcă ÅŸi acum. Mă-ntreb oare care îi sunt gândurile, ce trăiri are acest om, care îi sunt năzuinÅ£ele…

Nu pot decât să mă opresc, să îmi reconsider atitudinea faţă de viaţă şi să doresc să devin şi eu un astfel de batrân.

Ştiu doar că acest om, a luptat în război fără să tragă vreun cartuş, a fost nevoit împotriva voinţei lui să lupte pentru unguri apoi pentru ruşi. A rămas întreg, s-a întors acasă, a întemeiat o familie, a crescut 8 copii, şi-a îngropat soţia şi acum unul dintre copii.

Dacă ai să il întrebi cum a reuÅŸit să fie biruitor în toate aceste circumstanÅ£e ale vieÅ£ii îţi va spune că a “umblat” mereu cu Tata de mână, Tata e Dumnezeul lui, Dumnezeu care a prins drag de acest om iar acum în momente crunte i-a dat din nou seninătate.

Mare Dumnezeu! Mare om!

Am ajuns să înţeleg nu de mult că prietenii sunt acei care dau viaţă, dau parte din viaţa lor prietenilor lor.

Mulţumesc, prieteni ai mei.

ÃŽmi sunteÅ£i prieteni chiar dacă nu vorbim mult, chiar dacă nu corespondăm intens sau chat-uim mereu, îmi sunteÅ£i acei prieteni care mă ajută să înÅ£eleg că viaÅ£a e mai mult decât vorbe, e mai mult decât singurătate…

… mai mult decât aprobare ÅŸi acceptare.

… mai mult decât aplauze ÅŸi încurajări

Sunt cu mult mai bogat avându-vă aproape.

Viaţa mea e mai consistentă, având parte din viaţa voastră.

Mulţumesc, prieteni ai mei.