nu ştiu cât doare singurătatea…

nu ştiu cât doare…

nu ştiu cât…

nu ştiu…

astept să îmi spună şi mie cineva.

am auzit pe unii întrebând proaspăţii însurăţei cum se simt in prima zi de căsnicie…

fata încercănată de nesomn, fecioru’ supărat că nu i-a ieşit o chestie… ce să răspundă?

asa cu o juma’ de gură răspund bineeee

.

mă întreb ce răspuns aşteaptă poporul de la nevinovaţii insurăţei…

un bun prieten l-a întrebarea asta a răspuns cu un surâs strâmbat
‘totul a fost ok până am ajuns acasă…’ şi l-am crezut!

viaţa e un joc de şah sau cântatul la pian.

ai garanţia reuşitei doar după un îndelung exerciţiu.

regulile exerciţiului sunt clare.

- iubeşti mai mult decât eşti iubit

- dăruieşti mai mult decât primeşti

- asculţi mai mult decât vorbeşti

- zâmbeşti mai mult decât ieri

- spui mereu ‘mulţumesc’

le spun mereu proaspăt însurăţeilor
‘Fi-ţi prunci buni şi nu vă certaţi pe drum’

Dan B

Imaginea aceasta îmi aduce aminte de o samă de peripeţii.

O iarna crunta, o Dacia prăpădită – no offense Vlad – , un târg de vite, zăpadă şi patru fotografi puşi pe fapte mari…

Unuia din ei i-a vorbit calul… şi în măreţia lui l-a convins să-l fotografieze.

.

N-am rezistat momentului şi am declanşat din instinct.

Moment plăcut, friguros, dar frumos.

Alte imagini mai serioase de la acel târg găsiţi la Târgul lui Mereuţa

Dan B