
nu ÅŸtiu cât doare singurătatea…
nu ÅŸtiu cât doare…
nu ÅŸtiu cât…
nu ÅŸtiu…
astept să îmi spună şi mie cineva.

nu ÅŸtiu cât doare singurătatea…
nu ÅŸtiu cât doare…
nu ÅŸtiu cât…
nu ÅŸtiu…
astept să îmi spună şi mie cineva.

am auzit pe unii întrebând proaspăţii însurăţei cum se simt in prima zi de căsnicie…
fata încercănată de nesomn, fecioru’ supărat că nu i-a ieÅŸit o chestie… ce să răspundă?
asa cu o juma’ de gură răspund bineeee
.


mă întreb ce răspuns aÅŸteaptă poporul de la nevinovaÅ£ii insurăţei…
un bun prieten l-a întrebarea asta a răspuns cu un surâs strâmbat
‘totul a fost ok până am ajuns acasă…’ ÅŸi l-am crezut!
viaţa e un joc de şah sau cântatul la pian.
ai garanţia reuşitei doar după un îndelung exerciţiu.


regulile exerciţiului sunt clare.
- iubeşti mai mult decât eşti iubit
- dăruieşti mai mult decât primeşti
- asculţi mai mult decât vorbeşti


- zâmbeşti mai mult decât ieri
- spui mereu ‘mulÅ£umesc’



le spun mereu proaspăt însurăţeilor
‘Fi-Å£i prunci buni ÅŸi nu vă certaÅ£i pe drum’
Dan B
Imaginea aceasta îmi aduce aminte de o samă de peripeţii.
O iarna crunta, o Dacia prăpădită – no offense Vlad – , un târg de vite, zăpadă ÅŸi patru fotografi puÅŸi pe fapte mari…
Unuia din ei i-a vorbit calul… ÅŸi în măreÅ£ia lui l-a convins să-l fotografieze.
.

N-am rezistat momentului ÅŸi am declanÅŸat din instinct.
Moment plăcut, friguros, dar frumos.
Alte imagini mai serioase de la acel târg găsiţi la Târgul lui Mereuţa
Dan B
You are currently browsing the Dan Bâle photography weblog archives for October, 2006.