fiecare eveniment social la care sunt angajat pentru a fotografia are momentul lui frumos.

aşa se face că la nunta unui bun prieten să ies la aer fără să mă despart de ‘obiectul muncii’ şi iată ce îmi văd ochii:

un fecior măricel fără să aibă vreo taină din pricina lumii înconjurătoare se expune public pentru a se uşura.

observaţi totuşi candoarea cu care se împachetează iute şi fuge…

sper să nu mă dea părinţii in judecată pentru imaginile acestea.

şi nici edilii oraşului să nu sancţioneze micul exchibiţionist deşi dacă deschidea vreounul fereastra ar fi avut parte de aceiaşi privelişte…

Sănătate şi fie-i vezica uşoară!

Dan B