Oameni ai strazii
June 27th, 2006
Port un sentiment ciudat pentru că nu ştiu ce aş putea spune pentru a comunica vouă ceea ce am simţit atunci când am facut aceste fotografii.
Milă? Compasiune? Durere? Teamă? Nu ştiu! Ştiu doar că mi-e inima strânsă şi că mă doare!


Oameni pe care probabil îi cunoaste-Å£i, îi intalniti mereu, în fiecare zi la semafoare ÅŸi în parcări ÅŸi îi ocoliÅ£i cu privirea pentru că sunt mizerabili, au un miros insuportabil ÅŸi multora dintre voi vă produc greaţă, uneori poarta cu ei punga cu aurolac care le aduce “fericirea de o clipă”.


Oameni carora li se vorbeste urât şi poate răspund la fel dar care au o viaţă ratată, fără siguranţa zilei de mâine, fără să ştie că mâine trăiesc ori mor.
Aş vrea sa nu spun multe ci doar să le priviti ochii şi să realizaţi că au nevoie de compasiune, de empatie si acceptare.
Sunt între ei oameni care au pierdut totul intr-o clipă, oameni atât de deznădăjduiÅ£i încât pentru ei viaÅ£a nu are rost…
Nu pot explica acest sentiment pentru că nu l-am trăit, mintea şi inima nu mă ajută să îmi inchipui deznădejdea pierderii a tot ce ai intr-un moment, golul lăsat de moartea sau despărţirea a cuiva drag, inima sfâşiată de nepăsarea cuiva drag.

Am vazut atâta deznădejde ÅŸi deziluzie în ochii acestei fete… m-am cutremurat, n-am putut continua să trăiesc fără sa nu revăd mereu si mereu aceasta privire…
Nu. n-am să vă arăt imagini care arată conditiile in care aceÅŸti oameni trăiesc, sub poduri, pe marginea SomeÅŸului pentru ca e o imagine sinistra, devastatoare…
Aş vrea să ştiţi că aceşti oameni sunt interesati de comunicarea cu cei din jur şi mulţi dintre ei sunt recuperabili cu intense şi considerabile eforturi.
Sunt zile în săptămână când aceşti oameni sunt vizitaţi de o alta seama de oameni cu inima mare şi fără prejudecăţi care păşesc în habitatul lor ducându-le hrană şi vorbindu-le despre Dumnezeu.





Nu mai spun nimic… vă las să-i vedeÅ£i ÅŸi să meditaÅ£i la condiÅ£ia lor umana ÅŸi să vă întrebaÅ£i dacă puteÅ£i face ceva pentru ei.






Durerea mea a fost cu atât mai mare cu cât în momentul în care acestor oameni li se împărÅ£ea o bucata de pâine ÅŸi o zeama caldă, o alta seama de oameni graÅŸi ÅŸi plini de muschi au venit cu pretenÅ£ia de a fi hraniti ÅŸi ei…
Groaznică condiÅ£ie umană… ÅŸi a unora ÅŸi a altora.
Vise plăcute… ÅŸi unora ÅŸi altora.
This entry was posted on Tuesday, June 27th, 2006 at 2:00 pm and is filed under Social. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.






greu de imaginat o astfel de viata in conditiile in care ai tot ceea ce iti doresti si poate inca ceva pe deasupra…din pacate cred ca facem prea putin pentru astfel de oameni! in special pentru copii aflati in astfel de situatii. cred ca ei merita atentia noastra in mod special ei fiind cei mai in masura in a putea fi recuperati dintr-o astfel de ‘lume’…
in mod special e nevoie de oameni dedicati pt asta si D-zeu rasplateste astfel de oameni cu inima larga si suflet curat!
M-ai lasat fara cuvinte…
Ma intreb daca acesti oameni au vreo bucurie in viata…Probabil doar portia de mancare pe care o primesc saptamanal de la oamenii cu suflet sau… “fericirea de-o clipa”…
Ma gandesc ca Dumnezeu a lasat acesti oameni printre noi cu un scop… pe care foarte putini dintre noi il inteleg.
Si cand ma gandesc ca mie mi se parea ca am o viata plictisitoare….
Sau cand ma gandesc ce pretentii aveam eu de la viata…
Mi-e rusine…
Doamne iarta-ma!
Excelenta serie, cea mai buna de pana acum. Foarte frumos text. Imaginile fac tot. Excelente tonuri. Felicitari!
trist,DAR ADEVARAT.
“Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi,si le puteti face bine oricand:dar pe Mine nu ma aveti totdeauna-Marcu 14:7″
Dragostea noastra fata de Isus Hristos o putem arata prin ajutorarea celor aflati in nevoi.
Sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru si ma bucur ca la la Satu Mare “cineva” este implicat in aceasta lucrare.
Astfel de imagini cred ca niciodata nu vor inceta sa miste inimile sincere si curate a crestininilor. Este foarte dureros sa vezi disperul si desnadejdea totala din ochii lor, dar cu atit mai mult e mai greu pt. Dumnezeu sa le vada sufletul lor gol. Ori in ce tara te-ai duce pe acest pamint ii vezi la colturi de drum, si poate 99% din oameni nu-i privesc, le este rusine, greata. Dar intotdeauna am crezut caci daca nu vrei sau nu ai cu ce sa-i ajuti material, rugaciunea facuta dintr-o inima sincera pt. sufletul lor ajuta foarte mult. Sa nu uitam sa ne rugam zilnic pt. cei care merg in misiune in locul nostru al tuturor sa fie voce, mingiiere si iubire de Dumnezeu pt. toti uitatii pamintului.
ADI TODOR 13 IULIE
Domnul Isus ne-a chemat sa fim lucratori impreuna cu el, in vremurile acestea este nevoie. De 6 ani oamenii si copii strazii sunt prieteni mei, m-am atasat mult de ei si in fiecare marti si vineri cind ma duc cu mincare intotdeauna le spun ca in ochi lui Dumnezeu au pret, fiecare dintre noi avem pret in ochi Domnului, asa ar trebui priviti si oameni si copii strazi din Satu Mare si va invit sa va rugati pentru ei, au nevoie, astept cit mai multi colaboratori.
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei care ii ajutati pe acesti copii ai Lui … pentru ca da, si ei sunt copiii Lui si El ii iubeste la fel de mult cum ne iubeste si pe noi, cei care ne credem cu mult peste conditia si intelectul lor…
Acesti oameni sunt oameni iubiti de DUMNEZEU la fel ca noi, diferenta e condiÅ£ia de viata diferita pe care o avem noi ceilalti, o casa, haine de imbracat si o piine pe masa. E prea putin sa privim cu compatimire si sa-i identificam ca “oameni ai strazi” si uneori scapand o lacrima, acest lucru nu ii va ajuta cu nimic in acest fel nu suntem buni samariteni! Trebuie sa facem ceva! ce? Ne invata D-l ISUS.
*Ce aveti la voi? Paine si peste* Si EL a dat hrana multimii, saturand intreaga multime cu putinul avut de oameni. El are nevoie de putinul nostru dar… sunt asa putini oameni care astazi mai asculta intrebarea lui ISUS “ce aveti? ”
Eu am stat in mijlocul lor, aducand Cuvantul Lui DUMNEZEU, stiu de aproape problema lor – tragedia vietii lor, stiu de ce au nevoie pe langa mesajul scriptural si mancarea calda, au nevoie de prietenie, educatie, intelegere, rabdare, cunoastere, afectiune, comunicare.
Daca te simti un om binecuvantat de DUMNEZEU cu toate aceste lucruri necesare celorlalti, faci ceva cu ele? esti sigur ca maine le vei mai avea?
Dan Oprea
de o buna bucata de vreme, o data pe saptamana, merg, impreuna cu cativa prieteni, “pe strada” ca sa dam un sandvis copiilor ce stau sa cerseasca… Toate aceste imagini arata o realitate pe care noi nu vrem sa o vedem…, e trist…, oamenii, copii acestia au nevoie de mai mult de cat o bucata de paine, au nevoie de dragostea care le lipseste atat de mult. Am gasit niste versuri care descriu foarte conditia acestor copii si vreau se le impartasesc cu voi:
Mereu cu ochii stinsi de lacrimi,
Mereu strigand dup-ajutor,
Pe chipul lor vezi doar dureri si patimi,
Si glas de trist si-n zdrente cersetor.
Privirea lor e neinteleasa
Si rasul lor nestiutor;
Mereu cu mana dreapta-ntinsa
Ei cer mancare de la trecatori.
Mereu neobsevati si nebagati in seama,
Ei joc o drama in popor;
Ei nu stiu ce inseamna mama
Si nu-i cunosc bratul mangaietor.
Mereu cu zdrente-acoperiti,
Ei dorm in tristele canale,
In mersul lor mereu batjocoriti
Traind cele mai crunte drame.
La plansul lor amar si tragic
Sunt ocarati de trecatori;
Doresc si ei un colt de paine-amarnic,
E mult, prea mult cu cat suntem datori.
In fiecare minut din zi sau noapte
Mor 26 de copii nedoriti;
O, nu-i lasati acoperiti de valuri spumegate,
Aratatile ca sunt si ei iubiti.
Aprindeti in pieptul lor fara nadejdi,
O lumanare a iubirilor din vis;
O, nu-i lasati in marele vartej
Mergand cu sufletul inspre abis.
La pieptul lor ascunsi ei tin,
La buzunarul din camasa zdreanta,
Doar blestemate sticle de venin
Chiar viata lor le e vrajmasa.
O, ne-am schimba gandirea,
Si viziunea de talhari,
Ei nu au nici o vina
Ca sunt crescuti hoinari.
Intradevar Dumnezeu in vremurile acestea grele unde oamenii nu mai au speranta pentru viitor, este bine venit implicarea si solidaritatea noastra in sprijinul pe care este necesar sa il oferim celor necajiti si sa le descoperim dragostea lui Dumnezeu.
ma doare sufletul sa vad atata tristete in jurul nostru…….as vrea sa-i ajut pe fiecare in parte dar nu pot.Noi societatea ar trebui sa le lasam o portita de iesire ptr acesti oameni.Probabil cu totii ne induiosam cand ii vedem dar nu le dam nici o mana de ajutor.Cum sa se ridice acesti oameni daca noi nu suntem mai indulgenti cu ei!!!!!!Cand ii vedem pe strazi le zicem sa munceasca….dar cine ii angajeaza..
cred ca indiferent de conditiile in care traiesti un suflet gol este tot gol……….daca pozele acestea reprezinta ceva sa ne imaginam ca asa arata oameni goi pe dinauntru adica “fara Dumnezeu”……….indiferent de nivelul de viata …….sa ne gindim dar la cei din jurul nostru indiferent daca sunt bogati sau nu …sufletele lor se poate sa arete ca si picturile de mai sus si noi ii vedem altfel………….poate intilnim intr-o zi un om al strazii si 10 oameni zicem noi cu casa masa etc ……..au la fel de mare nevoie de mintuire……….sa ne facem dar datoria de crestini………….si Dumnezeu nu va trece cu vederea nici un efort mic sau mare!
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, facetile si voi la fel. Ganditiva daca erati in locul lor ce ati fi facut si cum vati zbate pentru a va face traiul mai placut, sau mai confortabil? Cat va-ti zbate pentru mancarea cea de toate zilele? Multumitii cui vreti voi, dar in primul rand lui Dumnezeu pentru ce aveti si pentru ca nu sunteti in locul lor nici 5 minute, dar nu ramaneti indiferenti si cu inima inpietrita ci, loati seama bine la ce faceti si cum faceti, iar voi feti fi rasplatiti de EL,aici pe pamant cu comori ce vor rugini pana la urma, dar mai bine ravniti dupa cele ceresti ce tin pentru totdeuna. Oricum pentru cei ce citesc si aveti o posibilitate si stiu ca o aveti porniti la drum in momentul aqcesta si sigur veti gasi oameni in orasul vostru care au nevoi sim lipsuri deosebite pe care voi nu le veti simti lipsa. Mergeti dar cu bucurie si nu va uitati inapoi dati din toata inima ca pentru Domnul.Va spun aceste lucruri pentru ca si eu la randul meu le-am facut si inca o fac ori de cate ori prind ocazia, si credetima tare bine ma simnt si tare bine imi merge si parca eu sunt cel care se simte cel mai inplinit ci nu ei. In icheiere va transmit asa: cu totii suntem importanti , in felul nostru dar Ei merita o importanta si o atentie mai mare si mai deosebita, de ce ? Pentru ca noi am trait deja aceste lucruri si leam gustat, pe cand ei………
e cumplit sa vezi asemenea imagini pe calculator sau la televizor dar mai trist si dureros pentru ei este nepasarea celor din jur pentru ca hai sa recunoastem ca multi dintre noi am fost nepasatori fata de cei neajutorati….haideti sa intindem o mana de ajutor si sa facem un suflet sa zambeasca
[...] Într-un post anterior vă arătam niste imagini cu oameni ai străzii, a continuat să mă intereseze soarta lor şi cu multă satisfacţie am aflat că lucrurile au evoluat puţintel. [...]
Actually i am not an active serfer, but this this site is really great, i will spread it through my friends.
Din pacate, cunosc si eu un asa zis ,,om al strazii”. A fost avocat, a facut Facultatea de Drept la stat si, din cauza bauturii,a innebunit si a pierdut tot : familie,casa,serviciu…absolut tot. A stat pe strazi o gramada, a dormit in parcuri, a mancat bataie de la alti oameni ai strazii. De 1 an de zile doarme la mine la serviciu si traieste exclusiv din mila angajatilor, pentru care face diverse comisioane.CXe vreau sa spun este ca, in afara de faptul ca sufera de schizofrenie, este un om f corect, milos, inteligent si cult; cred ca, in multe privinte, este mult peste unii dintre oamenii pe care ii cunosc.Acum sunt in cautarea unui adapost pentru el, pt ca, din pacate, din cauza prostiei unuia dintre directorii nostrii, el nu mai poate sta la noi.Daca cineva ma poate aajuta, va rog sa ma contactati la luca.alina@gmail.com
nu stiu ce sa zic ….mai lasat fara cuvinte .as dori sa pot ajuta acesti copii iar daca miai sugera cum pot sa o fac ti-as multumi nespus .In ochii lor se vede numai durere si suferinta pe care noi nu am puteao suporta
Daca ramai nepasator la astfel de imagini daca nu te gandesti ca puteai fi chiar tu in asemenea postura ca nu esti cu nimic mai bun decat oameni astia daca nu te gandesti sa ajuti acesti oameni ,,da-mi voie sa iti spun ca nu il cunosti pe ISUS , ca nu simti ce simte EL pt acesti oameni ,,si daca nu crezi citeste mai bine bilia ,sa vezi ce spune atunci cand tu ajuti un astfel de om defapt tu ii dai lui ISUS,e usor sa spui sa mearga la munca nu la intins mana ,,Dar nu sti prin ce fel de drame au trecut oamenii astia ca sa fie asa
GANDESTETE LA ASTA
Buna ziua ! Am citit cu atentzie ceea ce atzi scris pt ca si eu sunt interesata de acest subiect . Cred ca ar fi mult de discutat insa ar fi si mai bine daca statul s-ar sesiza sa ajute aceshti oameni. Ii putem ajuta si noi dar numai intr-o oarecare masura. Problema este ca oamenii strazii sunt de mai multe categorii cu diferite probleme , unii psihice , altzii numai materiale.Ei au ajuns sa cerseasca, sa fure pt a supravietui, si nu au nici o vina , sistemul este vinovat pt ca ii marginalizeaza in loc sa faca cineva ceva pt ei. Ar trebui infiintzate fundatzii sau institute unde aceshtia sa fie incurajatzi , in primul rand trebuie lucrat cu fiecare in parte , pt alcohoolici facut ceva , pt tineret aparte si asa mai departe . Sa existe psihiatri , profesori pt a-i shcolariza , se poate infiintza un atelier de confectzii sau altceva care pe langa faptul ca ei vor cashtiga o calificare si un banutz pe zi , se va face o anumita productzie pt firme care ar putea avea beneficii , obtzinerea de anumite produse cu mana de lucru ieftina . Eu cred ca solutzii ar fi …insa nu se implica nimeni. TREBUIE SA FACEM CEVA ……suntem multi care vrem sa ajutam dar nu facem nimic. Credca ar trebui sa ne unim ….Daca este nevoie sa ajungem si la Uniune sa nu ne fie frica .
nu am ce sa spun!e inuman sa mai incercam sa fim oameni, cand avem semeni ce nu mai spera la mai bine…si semeni de 5000 euro intrarea in baboo!acum cateva saptamani am cunoscut o persoana [femeie]disperata.si acum cred ca e in gara din constanta.nu am putut decat sa-i dau cateva sute de mii [vechi]si o mica speranta ca o sa-i gasesc ceva de munca[cu cazare].nu am rezolvat.ea este acum in gara,nemancata de dinainte de craciun si asteapta cu speranta ca o sa o salvez.nu am reusit asta si nici nu voi mai reusii. acum nici macar nu stiu cum sa o sun sa -i spulber farama de speranta!aman inevitabilul si ……..