A face istorie e grandios şi măreţ.

.

Pentru cei care nu vă este familară scena. Ea este formată la prima ninsoare în Sătmar din anul 2007.O seară ninsă, sinistră ÅŸi umedă ne-a mânat în grădina oraÅŸului unde ninsoarea s-a păstrat o vreme. A fost o experienţă sumbră, frig ÅŸi lipsită de frumuseÅ£e. Lumina ÅŸi spectacolul ei lipseau cu desăvârÅŸire. Am exploatat doar nefiinÅ£a trenului, rămăşiţă a istoriei. Atât…
Ce a fost hazliu e că singuri fiind în toată grădina, n-am fost observaÅ£i de domnii gardieni care simÅ£ind nevoia să plece mai repede acasă ne-au închis înauntrul ei ÅŸi am fost nevoiÅ£i să sărim ditamai gardul, asta nu ar fi fost o problemă, dar eu ÅŸi Dan – prietenul meu cântărim nu cu mult peste 90 kg. Doar Å£epuÅŸele de la garduri ne-au dat fiori, am ajuns însă teferi acas’.

Acu la căldurică gândesc altfel, gândesc la cum aÅŸ putea face istorie…

db

probabil pentru cei avizaţi a fost o desfătare, noi ceilalţi am fost descurajaţi de ploaie, de vânt şi lipsa unor probe mai spectaculoase.

Dan B

am găsit automobile, acÅ£iune deloc, puÅ£ini clienÅ£i ÅŸi un chip familiar…

Dan B.

iată ÅŸi preschimbarea…

Probabil de ce port aceiaşi culoare la păr.

Doi dintre prietenii mei ÅŸi-au ros coatele si genunchii ca să se “ridice deasupra”

Spor în continuare să aveţi băieţi. Şi fiţi bravi!

DB

am făcut roata în jurul lor, erau speriaţi dar foarte dragălaşi şi extrem de curioşi

închipuiÅ£i-vă că a trebuit să mă târăsc pe burtă pentru a “executa” imaginile astea.

numa io ÅŸtiu ce muÅŸtruiuleală am luat de la Simona – soÅ£ia mea, pentru că am inverzit blugii mei buni.

dar sunt fericit!

iata si o imagine de la making off

Dan B

de pildă ce vedeÅ£i aici e un cal digital, DIGIhorse sau cum vreÅ£i să îi spuneÅ£i…

iar aici poziţia tipică pentru prelucrarea lemnului, mai precis executarea scândurilor de calitate cu un gater orizontal.

o curiozitate până la urmă… gaterul orizontal

fie-vă ciucurii uÅŸori…

Dan B

O bună parte din acei oameni sunt “găzduiÅ£i” acum la adăpostul de noapte al Primăriei. O acÅ£iune lăudabilă a edililor sătmăreni. Felicitări!

Am acceptat cu bucurie să particip la o acţiune de ajutorare a acestor oameni mai mult fiind curios de soarta lor. Voiam să îi vad cum se comportă într-un cadru social organizat.

Am aflat că le este cu ceva mai bine, beneficiază de hrană, asistenţă socială şi medicală. Nu mai dorm pe sub poduri şi o bună parte din cei asistaţi au un loc de muncă dar nu au o casă.

Necazul e că într-o noapte pot fi ajutati doar 60 de oameni, sătmarul are mai mulţi necăjiţi, restul tot afară în stradă sau în condiţii mizere dorm.

Am spus că beneficiază de hrană, închipuiţi-vă însă câtă hrană poate să primească un om din cei 1.5roni pe care primaria îi suportă, bani din care trebuie să li se asigure hrana seara şi dimineaţa, cred că pâinea şi margarina e hrana lor de bază.

Problema lor tot nu e rezolvată, ei ziua tot în stradă ajung, media de vârstă a celor asistaţi e undeva peste 45-50 de ani, oamenii aştia nu mai sunt capabili să lucreze sau nu mai găsesc de lucru, nici un angajator nu-i angajează. Ideală ar fi o asistare fulltime.

Am găsit un colectiv cu o inima mare acolo, oameni deosebiţi, oameni educaţi, condiţiile în care ei au ales să lucreze nu sunt deloc plăcute, nici unul din voi nu cred că aţi alege să munciţi pentru aceşti sărmani fără să aşteptaţi ceva în schimb. Ba mai mult unii din aceşti oameni amărâţi vin beţi sau semi-beţi, puşi pe harţă şi emiţând pretenţii exagerate. Sunt dispuşi să lucreze şi în condiţiile acestea.

Oh, ce inimă mare trebuie să aibă!

Am văzut în slujirea lor durere, neputinÅ£a de a face mai mult pentru aceÅŸti oameni, dorinÅ£a lor este să facă mai mult… ÅŸi nu pot, sunt copleÅŸiÅ£i de nevoi… aici ar trebui să intervenim noi ca societate sau mai concret ca oameni de bine.

Vizita noastră a fost în ajunul sărbătorilor de iarnă când am dus pentru aceşti oameni câteva alimente şi câteva flacoane cu suc, n-am facut-o pentru a face publicitate ieftină unui grup sau unei persoane, am făcut-o dezinteresaţi, din compasiune şi din dorinţa de a arăta acestor oameni că dragostea poate fi practicată fără elogii şi interese.

Am înţeles că se mai practică uneori reclama pe seama nevoiaşilor când dacă ceri ajutorul unui anumit soi de oameni vin să ajute numai dacă presa e acolo să consemneze evenimentul şi trebuiesc emise şi o sumă de elogii.

Patetic!!!

In ultima imagine veţi vedea câţiva tineri care au donat alocaţiile şi economiile lor pentru a aduce hrană acestor oameni sărmani, numele lor nu e important, nici măcar ei nu sunt atât de importanţi pe cât de mare este nevoia acestor oameni de a fi ajutaţi practic. Imaginea oamenilor nevoiaşi aş vrea să vă rămână în minte.

Hainele de pe ei arată jalnic, hrana lor este atât de săracă încât nu îmi închipui cum rezistă frigului de afară.

Înţeleg că animalele noastre de companie sunt mai bine hrănite decât aceşti oameni, nu vreau să fiu greşit înţeles dar acest adăpost a apărut după ce au fost create alte câteva pentru câini, o chestiune pe cât de hilară pe atât de anormală.

Nu îmi asum rolul de revoluţionar în acest sistem social, dar pot să vă spun că nu ajunge doar să gândim cu compasiune la aceşti oameni ci trebuie să acţionam practic.

Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie, inchipuiţi-vă in pielea unui amărât, alege unul, oricare, stai în pielea lui o oră, apoi ia o bucata de hârtie şi notează ce ai simţit şi ce ai face să schimbi asta.

Fie ca aceste imagini să te urmărească. În special când animalul tău mănânca mai bine decât unul din aceşti sărmani.

În speranţa că nu am adus vreo jignire intelectului tău ci doar am sensibilizat inima ta îţi spun că rugăciunea unuia din aceşti sărmani e cu mult mai valoroasă cu cât e menţionat într-însa numele tău.

Un An Nou Fericit ÅŸi rodnic sa ai… să ai din ce să dai celui sărman.

Dan B.

se pare că retraiesc anumite vremi aÅŸa se face că ciclul imaginilor se repetă…

Am onorat bucuros invitaţia unui bun prieten de a participa la un concert al absolvenţilor şi al elevilor Liceului de Arte.

Am fost extrem surprins, plăcut surprins de abilităţile muzicale ale acestor tineri, în special am remarcat o buna pianista, un cor de fete şi un trompetist. Nu cunosc numele acestor tineri, dar au făcut ca inima mea să crească.

Nu stăpânesc limbajul muzical, îmi cer scuze dacă aduc jignire vreounui cunoscător, dar am realizat că Sătmaru ‘nost micuÅ£ are oameni deosebiÅ£i care ÅŸtiu prin pedagogia lor să promoveze muzica de calitate, iar elevii lor ÅŸtiu să o facă auzită.

Sănătate tuturor ce activează în sfera muzicii sătmărene şi spor în acţiunile lor.

Mi-am propus ca anul acesta să particip la spectacolele Filarmonicii Sătmărene şi am să o fac cu plăcere.

Recomand tuturor sătmărenilor şi nu numai celor din Satu Mare să vină la spectacolele Filarmonicii, asta face ca seara să se termine fericit.

Dar, să nu carecumva să vă luaţi aparatele foto cu voi, că nu e voie! Ar fi păcat să pierdeţi a doua parte a spectacolului. Vă spun asta din experienţe trecute.

Tot mai frumoasă Filarmonica Sătmăreană.

Mi-e drag să văd miresele având emoţii, mi-e drag să le fac să zâmbească şi să le amintesc că e ziua lor şi că nimeni nu le-o poate lua, iar eu sunt acolo doar aşeza pe hârtie imaginea acestui moment.

Mi-e drag să spun mirilor că a fi natural e necesar.

Mi-e drag să le spun că sunt cu atât mai frumoşi cu cât sunt ei înşişi.

Mi-e drag să-i fac să se simtă bine.

Îmi sunt dragi mirii, poate de aceea implic pe lângă pasiune şi profesionalism şi emoţiile.

SoÅ£ia mea citeÅŸte reuÅŸita unei nunÅ£i pe chipul meu când ajung acasa frânt de oboseală… ÅŸi neaparat trebuie să dau detalii.

Mulţumesc vouă celor ce alimentaţi plăcerea mea de a fotografia nunta voastră.

Fiţi binecuvântaţi!

aÅŸa se face că la nunta unui bun prieten să ies la aer fără să mă despart de ‘obiectul muncii’ ÅŸi iată ce îmi văd ochii:

un fecior măricel fără să aibă vreo taină din pricina lumii înconjurătoare se expune public pentru a se uşura.

observaÅ£i totuÅŸi candoarea cu care se împachetează iute ÅŸi fuge…

sper să nu mă dea părinţii in judecată pentru imaginile acestea.

ÅŸi nici edilii oraÅŸului să nu sancÅ£ioneze micul exchibiÅ£ionist deÅŸi dacă deschidea vreounul fereastra ar fi avut parte de aceiaÅŸi priveliÅŸte…

Sănătate şi fie-i vezica uşoară!

Dan B

Am reîntâlnit-o din nou…

De data aceasta nu pe malul SomeÅŸului ci în parcul central al oraÅŸului, venea agale acoperind cu îndemânare punga aducatoare a “fericirii de o clipa”.

Nu cred ca m-a văzut deÅŸi a privit înspre mine… eram departe.
N-am apucat să-i vorbesc, nu ÅŸtiu ce aÅŸ putea sa îi spun… ochii ei însă mă fac să gândesc mereu ÅŸi mereu ca sunt prea departe ca să înÅ£eleg că durerea ei e mai mare decât pot eu pricepe.

Mă simt neputincios, privirea ei mă tulbură, probabil am sa îmi dau seama curând ce aş putea face într-adevăr pentru ea.

Sper doar ca până atunci să nu dispara!

O zi frumoasă şi fără necazuri doresc pentru voi.

Milă? Compasiune? Durere? Teamă? Nu ştiu! Ştiu doar că mi-e inima strânsă şi că mă doare!

Oameni pe care probabil îi cunoaste-Å£i, îi intalniti mereu, în fiecare zi la semafoare ÅŸi în parcări ÅŸi îi ocoliÅ£i cu privirea pentru că sunt mizerabili, au un miros insuportabil ÅŸi multora dintre voi vă produc greaţă, uneori poarta cu ei punga cu aurolac care le aduce “fericirea de o clipă”.

Oameni carora li se vorbeste urât şi poate răspund la fel dar care au o viaţă ratată, fără siguranţa zilei de mâine, fără să ştie că mâine trăiesc ori mor.

Aş vrea sa nu spun multe ci doar să le priviti ochii şi să realizaţi că au nevoie de compasiune, de empatie si acceptare.

Sunt între ei oameni care au pierdut totul intr-o clipă, oameni atât de deznădăjduiÅ£i încât pentru ei viaÅ£a nu are rost…

Nu pot explica acest sentiment pentru că nu l-am trăit, mintea şi inima nu mă ajută să îmi inchipui deznădejdea pierderii a tot ce ai intr-un moment, golul lăsat de moartea sau despărţirea a cuiva drag, inima sfâşiată de nepăsarea cuiva drag.

Am vazut atâta deznădejde ÅŸi deziluzie în ochii acestei fete… m-am cutremurat, n-am putut continua să trăiesc fără sa nu revăd mereu si mereu aceasta privire…

Nu. n-am să vă arăt imagini care arată conditiile in care aceÅŸti oameni trăiesc, sub poduri, pe marginea SomeÅŸului pentru ca e o imagine sinistra, devastatoare…

Aş vrea să ştiţi că aceşti oameni sunt interesati de comunicarea cu cei din jur şi mulţi dintre ei sunt recuperabili cu intense şi considerabile eforturi.

Sunt zile în săptămână când aceşti oameni sunt vizitaţi de o alta seama de oameni cu inima mare şi fără prejudecăţi care păşesc în habitatul lor ducându-le hrană şi vorbindu-le despre Dumnezeu.

Nu mai spun nimic… vă las să-i vedeÅ£i ÅŸi să meditaÅ£i la condiÅ£ia lor umana ÅŸi să vă întrebaÅ£i dacă puteÅ£i face ceva pentru ei.

Durerea mea a fost cu atât mai mare cu cât în momentul în care acestor oameni li se împărÅ£ea o bucata de pâine ÅŸi o zeama caldă, o alta seama de oameni graÅŸi ÅŸi plini de muschi au venit cu pretenÅ£ia de a fi hraniti ÅŸi ei…

Groaznică condiÅ£ie umană… ÅŸi a unora ÅŸi a altora.

Vise plăcute… ÅŸi unora ÅŸi altora.