Mari Oameni…
May 12th, 2007
Cu reverenţă îmi aplec inima şi fruntea în faţa unui mare om.
Numele lui este Simion Man. Are acum 95 de ani.
Inima îi este zdrobită… stă la căpătâiul unui om care a trecut în lumea celor drepÅ£i.
E fiul său!
Nu pot exprima în cuvinte echilibrul ce l-am citit pe faÅ£a lui…
Nu ÅŸtiu de unde atâta seninătate pe faÅ£a unui batrânel care nu se poate sa nu fi avut parte de suferinţă ÅŸi zbucium de-a lungul anilor, suferinţă care il încearcă ÅŸi acum. Mă-ntreb oare care îi sunt gândurile, ce trăiri are acest om, care îi sunt năzuinÅ£ele…
Nu pot decât să mă opresc, să îmi reconsider atitudinea faţă de viaţă şi să doresc să devin şi eu un astfel de batrân.
Ştiu doar că acest om, a luptat în război fără să tragă vreun cartuş, a fost nevoit împotriva voinţei lui să lupte pentru unguri apoi pentru ruşi. A rămas întreg, s-a întors acasă, a întemeiat o familie, a crescut 8 copii, şi-a îngropat soţia şi acum unul dintre copii.
Dacă ai să il întrebi cum a reuÅŸit să fie biruitor în toate aceste circumstanÅ£e ale vieÅ£ii îţi va spune că a “umblat” mereu cu Tata de mână, Tata e Dumnezeul lui, Dumnezeu care a prins drag de acest om iar acum în momente crunte i-a dat din nou seninătate.
Mare Dumnezeu! Mare om!
nu pot sa exprim in cuvinte regretu pentru pierderea fiului sau, este o durere de nedescrie , probabil nu o cunoasc insa Domnul o cunoaste cel mai bine , toata admiratia pentru acest frate care a slujit D-lui si s-a dedicat o viata intreaga doar cautand sa faca lucrurile placute LUI, si multi dintre noi s-au intors pe calea cea dreapta , multumind D-lui ca a vorbit prin acest frate drag!!!!..DL sa il binecuvinteze si DL sa ne mangaie prin cuvintele acestui om intelept!!!!