doar ape.

db

nu e lucru mare!

A face istorie e grandios şi măreţ.

.

Pentru cei care nu vă este familară scena. Ea este formată la prima ninsoare în Sătmar din anul 2007.O seară ninsă, sinistră şi umedă ne-a mânat în grădina oraşului unde ninsoarea s-a păstrat o vreme. A fost o experienţă sumbră, frig şi lipsită de frumuseţe. Lumina şi spectacolul ei lipseau cu desăvârşire. Am exploatat doar nefiinţa trenului, rămăşiţă a istoriei. Atât…
Ce a fost hazliu e că singuri fiind în toată grădina, n-am fost observaţi de domnii gardieni care simţind nevoia să plece mai repede acasă ne-au închis înauntrul ei şi am fost nevoiţi să sărim ditamai gardul, asta nu ar fi fost o problemă, dar eu şi Dan - prietenul meu cântărim nu cu mult peste 90 kg. Doar ţepuşele de la garduri ne-au dat fiori, am ajuns însă teferi acas’.

Acu la căldurică gândesc altfel, gândesc la cum aş putea face istorie…

db

nu sunt un amator de cai, am ales însă să îmi duc copilaşii să vadă caii la concursul de atelaje trase de aceştia organizat în oraşul nostru…

probabil pentru cei avizaţi a fost o desfătare, noi ceilalţi am fost descurajaţi de ploaie, de vânt şi lipsa unor probe mai spectaculoase.

Dan B

expo-ul auto mi-a stârnit curiozitatea şi-am hotărât să văd şi eu ce se-ntâmplă acolo.

am găsit automobile, acţiune deloc, puţini clienţi şi un chip familiar…

Dan B.

doi oameni fericiţi.

Erau fericiţi înainte să îi fi văzut prima oară
Fericiţi erau şi a doua zi când ne-am întâlnit.

Oameni buni, continuaţi să fiţi fericiţi mereu.

Dan B

e numele localităţii unde am fotografiat o nuntă de oşeni în port popular, un lucru rar întâlnit de acum când “tinerimea” nu mai pune preţ pe ritualuri străbune.

iată şi preschimbarea…

Imi plac fetiţele roşcate… nu ştiu de ce.

Probabil de ce port aceiaşi culoare la păr.

bogată într-o lume săracă.

DB

îmi dau seama că o fotografie bună trebuie gândită, muncită şi numai mai apoi executată.

Doi dintre prietenii mei şi-au ros coatele si genunchii ca să se “ridice deasupra”

Spor în continuare să aveţi băieţi. Şi fiţi bravi!

DB

învârtindu-ne în jurul casei unui biet ţăran cautând subiecte de fotografiat, acesta ne-a răsplătit căutările scoţând la iveală o pereche de pisicuţi proaspăt veniţi pe lume.

am făcut roata în jurul lor, erau speriaţi dar foarte dragălaşi şi extrem de curioşi

închipuiţi-vă că a trebuit să mă târăsc pe burtă pentru a “executa” imaginile astea.

numa io ştiu ce muştruiuleală am luat de la Simona - soţia mea, pentru că am inverzit blugii mei buni.

dar sunt fericit!

iata si o imagine de la making off

Dan B

în umblarea pe la munte am “găsit” câteva imagini haioase

de pildă ce vedeţi aici e un cal digital, DIGIhorse sau cum vreţi să îi spuneţi…

iar aici poziţia tipică pentru prelucrarea lemnului, mai precis executarea scândurilor de calitate cu un gater orizontal.

o curiozitate până la urmă… gaterul orizontal

fie-vă ciucurii uşori…

Dan B

culoare…

culoare în peisaj

imagini de la workshopul de fotografie al domnului Moiceanu

imaginile îmi aparţin.

bag de samă ca e faină natura şi privită alb negru.

ia vedeţi…

imagini de la workshopul de fotografie al domnului Moiceanu

imaginile imi aparţin.

Una din plăcerile mele este să fotografiez copii.

Sunt cei mai naturali şi inofensivi “clienţii” ai mei.

Nu se lasă fotografiaţi decât dacă ajungi să le câştigi încrederea.

Încrederea câştigată şi pornim la treabă. Treabă serioasă de altfel…

Şi nu mă las până nu obţin ce vreau, uneori se lasă cu lacrimi…

Apoi vin şi zâmbetele şi privirile inocente.

Numele ei este Daria - o fetiţă cât un fecior jumate… vrednică şi extrem de simpatică.

Te mai aştept în studio.

Mi-ai promis, Daria!

Cu reverenţă îmi aplec inima şi fruntea în faţa unui mare om.

Numele lui este Simion Man. Are acum 95 de ani.

Inima îi este zdrobită… stă la căpătâiul unui om care a trecut în lumea celor drepţi.

E fiul său!

Nu pot exprima în cuvinte echilibrul ce l-am citit pe faţa lui…

Nu ştiu de unde atâta seninătate pe faţa unui batrânel care nu se poate sa nu fi avut parte de suferinţă şi zbucium de-a lungul anilor, suferinţă care il încearcă şi acum. Mă-ntreb oare care îi sunt gândurile, ce trăiri are acest om, care îi sunt năzuinţele…

Nu pot decât să mă opresc, să îmi reconsider atitudinea faţă de viaţă şi să doresc să devin şi eu un astfel de batrân.

Ştiu doar că acest om, a luptat în război fără să tragă vreun cartuş, a fost nevoit împotriva voinţei lui să lupte pentru unguri apoi pentru ruşi. A rămas întreg, s-a întors acasă, a întemeiat o familie, a crescut 8 copii, şi-a îngropat soţia şi acum unul dintre copii.

Dacă ai să il întrebi cum a reuşit să fie biruitor în toate aceste circumstanţe ale vieţii îţi va spune că a “umblat” mereu cu Tata de mână, Tata e Dumnezeul lui, Dumnezeu care a prins drag de acest om iar acum în momente crunte i-a dat din nou seninătate.

Mare Dumnezeu! Mare om!

Vreau să fac asta de multă vreme.

Am ajuns să înţeleg nu de mult că prietenii sunt acei care dau viaţă, dau parte din viaţa lor prietenilor lor.

Mulţumesc, prieteni ai mei.

Îmi sunteţi prieteni chiar dacă nu vorbim mult, chiar dacă nu corespondăm intens sau chat-uim mereu, îmi sunteţi acei prieteni care mă ajută să înţeleg că viaţa e mai mult decât vorbe, e mai mult decât singurătate…

… mai mult decât aprobare şi acceptare.

… mai mult decât aplauze şi încurajări

Sunt cu mult mai bogat avându-vă aproape.

Viaţa mea e mai consistentă, având parte din viaţa voastră.

Mulţumesc, prieteni ai mei.