Archive for June, 2006

Am reîntâlnit-o din nou…

June 30th, 2006

Am reîntâlnit-o din nou…

De data aceasta nu pe malul SomeÅŸului ci în parcul central al oraÅŸului, venea agale acoperind cu îndemânare punga aducatoare a “fericirii de o clipa”.

Nu cred ca m-a văzut deÅŸi a privit înspre mine… eram departe.
N-am apucat să-i vorbesc, nu ÅŸtiu ce aÅŸ putea sa îi spun… ochii ei însă mă fac să gândesc mereu ÅŸi mereu ca sunt prea departe ca să înÅ£eleg că durerea ei e mai mare decât pot eu pricepe.

Mă simt neputincios, privirea ei mă tulbură, probabil am sa îmi dau seama curând ce aş putea face într-adevăr pentru ea.

Sper doar ca până atunci să nu dispara!

O zi frumoasă şi fără necazuri doresc pentru voi.

Oameni ai strazii

June 27th, 2006

Port un sentiment ciudat pentru că nu ştiu ce aş putea spune pentru a comunica vouă ceea ce am simţit atunci când am facut aceste fotografii.

Milă? Compasiune? Durere? Teamă? Nu ştiu! Ştiu doar că mi-e inima strânsă şi că mă doare!

Oameni pe care probabil îi cunoaste-Å£i, îi intalniti mereu, în fiecare zi la semafoare ÅŸi în parcări ÅŸi îi ocoliÅ£i cu privirea pentru că sunt mizerabili, au un miros insuportabil ÅŸi multora dintre voi vă produc greaţă, uneori poarta cu ei punga cu aurolac care le aduce “fericirea de o clipă”.

Oameni carora li se vorbeste urât şi poate răspund la fel dar care au o viaţă ratată, fără siguranţa zilei de mâine, fără să ştie că mâine trăiesc ori mor.

Aş vrea sa nu spun multe ci doar să le priviti ochii şi să realizaţi că au nevoie de compasiune, de empatie si acceptare.

Sunt între ei oameni care au pierdut totul intr-o clipă, oameni atât de deznădăjduiÅ£i încât pentru ei viaÅ£a nu are rost…

Nu pot explica acest sentiment pentru că nu l-am trăit, mintea şi inima nu mă ajută să îmi inchipui deznădejdea pierderii a tot ce ai intr-un moment, golul lăsat de moartea sau despărţirea a cuiva drag, inima sfâşiată de nepăsarea cuiva drag.

Am vazut atâta deznădejde ÅŸi deziluzie în ochii acestei fete… m-am cutremurat, n-am putut continua să trăiesc fără sa nu revăd mereu si mereu aceasta privire…

Nu. n-am să vă arăt imagini care arată conditiile in care aceÅŸti oameni trăiesc, sub poduri, pe marginea SomeÅŸului pentru ca e o imagine sinistra, devastatoare…

Aş vrea să ştiţi că aceşti oameni sunt interesati de comunicarea cu cei din jur şi mulţi dintre ei sunt recuperabili cu intense şi considerabile eforturi.

Sunt zile în săptămână când aceşti oameni sunt vizitaţi de o alta seama de oameni cu inima mare şi fără prejudecăţi care păşesc în habitatul lor ducându-le hrană şi vorbindu-le despre Dumnezeu.

Nu mai spun nimic… vă las să-i vedeÅ£i ÅŸi să meditaÅ£i la condiÅ£ia lor umana ÅŸi să vă întrebaÅ£i dacă puteÅ£i face ceva pentru ei.

Durerea mea a fost cu atât mai mare cu cât în momentul în care acestor oameni li se împărÅ£ea o bucata de pâine ÅŸi o zeama caldă, o alta seama de oameni graÅŸi ÅŸi plini de muschi au venit cu pretenÅ£ia de a fi hraniti ÅŸi ei…

Groaznică condiÅ£ie umană… ÅŸi a unora ÅŸi a altora.

Vise plăcute… ÅŸi unora ÅŸi altora.

Seara la Filarmonica

June 26th, 2006

Nu fusesem la un spectacol al Filarmonicii Satmarene, asa se face ca am acceptat invitatia unui prieten , nu inainte sa intreb daca e posibil sa iau cu mine aparatul de fotografiat promitand solemn ca nu am sa folosesc blitzul.

.

O seara placuta pina cand un domn intentionat bine sau nu m-a scos afara, spunandu-mi ca nu am dreptul sa fotografiez acolo. Pacat!

Am reusit insa sa “fur” citeva instantanee.

Daca voi fi dat in judecata pentru asta am sa va anunt.

Frumoasa Filarmonica Satmareana!!!

Dan B