Port un sentiment ciudat pentru că nu ştiu ce aş putea spune pentru a comunica vouă ceea ce am simţit atunci când am facut aceste fotografii.
Milă? Compasiune? Durere? Teamă? Nu ştiu! Ştiu doar că mi-e inima strânsă şi că mă doare!
Oameni pe care probabil îi cunoaste-ţi, îi intalniti mereu, în fiecare zi la semafoare şi în parcări şi îi ocoliţi cu privirea pentru că sunt mizerabili, au un miros insuportabil şi multora dintre voi vă produc greaţă, uneori poarta cu ei punga cu aurolac care le aduce “fericirea de o clipă”.
Oameni carora li se vorbeste urât şi poate răspund la fel dar care au o viaţă ratată, fără siguranţa zilei de mâine, fără să ştie că mâine trăiesc ori mor.
Aş vrea sa nu spun multe ci doar să le priviti ochii şi să realizaţi că au nevoie de compasiune, de empatie si acceptare.
Sunt între ei oameni care au pierdut totul intr-o clipă, oameni atât de deznădăjduiţi încât pentru ei viaţa nu are rost…
Nu pot explica acest sentiment pentru că nu l-am trăit, mintea şi inima nu mă ajută să îmi inchipui deznădejdea pierderii a tot ce ai intr-un moment, golul lăsat de moartea sau despărţirea a cuiva drag, inima sfâşiată de nepăsarea cuiva drag.
Am vazut atâta deznădejde şi deziluzie în ochii acestei fete… m-am cutremurat, n-am putut continua să trăiesc fără sa nu revăd mereu si mereu aceasta privire…
Nu. n-am să vă arăt imagini care arată conditiile in care aceşti oameni trăiesc, sub poduri, pe marginea Someşului pentru ca e o imagine sinistra, devastatoare…
Aş vrea să ştiţi că aceşti oameni sunt interesati de comunicarea cu cei din jur şi mulţi dintre ei sunt recuperabili cu intense şi considerabile eforturi.
Sunt zile în săptămână când aceşti oameni sunt vizitaţi de o alta seama de oameni cu inima mare şi fără prejudecăţi care păşesc în habitatul lor ducându-le hrană şi vorbindu-le despre Dumnezeu.
Nu mai spun nimic… vă las să-i vedeţi şi să meditaţi la condiţia lor umana şi să vă întrebaţi dacă puteţi face ceva pentru ei.
Durerea mea a fost cu atât mai mare cu cât în momentul în care acestor oameni li se împărţea o bucata de pâine şi o zeama caldă, o alta seama de oameni graşi şi plini de muschi au venit cu pretenţia de a fi hraniti şi ei…
Groaznică condiţie umană… şi a unora şi a altora.
Vise plăcute… şi unora şi altora.
