bogată într-o lume săracă.
DB
Archive for May, 2007
Deasupra
May 29th, 2007
îmi dau seama că o fotografie bună trebuie gândită, muncită şi numai mai apoi executată.
Doi dintre prietenii mei ÅŸi-au ros coatele si genunchii ca să se “ridice deasupra”
Spor în continuare să aveţi băieţi. Şi fiţi bravi!
DB
pisicuţi
May 18th, 2007
învârtindu-ne în jurul casei unui biet ţăran cautând subiecte de fotografiat, acesta ne-a răsplătit căutările scoţând la iveală o pereche de pisicuţi proaspăt veniţi pe lume.
am făcut roata în jurul lor, erau speriaţi dar foarte dragălaşi şi extrem de curioşi
închipuiÅ£i-vă că a trebuit să mă târăsc pe burtă pentru a “executa” imaginile astea.
numa io ÅŸtiu ce muÅŸtruiuleală am luat de la Simona – soÅ£ia mea, pentru că am inverzit blugii mei buni.
dar sunt fericit!
iata si o imagine de la making off
Dan B
peregrinări…
May 18th, 2007
în umblarea pe la munte am “găsit” câteva imagini haioase
de pildă ce vedeÅ£i aici e un cal digital, DIGIhorse sau cum vreÅ£i să îi spuneÅ£i…
iar aici poziţia tipică pentru prelucrarea lemnului, mai precis executarea scândurilor de calitate cu un gater orizontal.
o curiozitate până la urmă… gaterul orizontal
fie-vă ciucurii uÅŸori…
Dan B
culoare
May 18th, 2007
culoare…
culoare în peisaj
Â
imagini de la workshopul de fotografie al domnului Moiceanu
imaginile îmi aparţin.
negru si alb
May 18th, 2007
bag de samă ca e faină natura şi privită alb negru.
ia vedeÅ£i…
imagini de la workshopul de fotografie al domnului Moiceanu
imaginile imi aparţin.
Daria
May 12th, 2007
Una din plăcerile mele este să fotografiez copii.
Sunt cei mai naturali ÅŸi inofensivi “clienÅ£ii” ai mei.
Nu se lasă fotografiaţi decât dacă ajungi să le câştigi încrederea.
ÃŽncrederea câştigată ÅŸi pornim la treabă. Treabă serioasă de altfel…
Åži nu mă las până nu obÅ£in ce vreau, uneori se lasă cu lacrimi…
Apoi vin şi zâmbetele şi privirile inocente.
Numele ei este Daria – o fetiţă cât un fecior jumate… vrednică ÅŸi extrem de simpatică.
Te mai aştept în studio.
Mi-ai promis, Daria!
Mari Oameni…
May 12th, 2007
Cu reverenţă îmi aplec inima şi fruntea în faţa unui mare om.
Numele lui este Simion Man. Are acum 95 de ani.
Inima îi este zdrobită… stă la căpătâiul unui om care a trecut în lumea celor drepÅ£i.
E fiul său!
Nu pot exprima în cuvinte echilibrul ce l-am citit pe faÅ£a lui…
Nu ÅŸtiu de unde atâta seninătate pe faÅ£a unui batrânel care nu se poate sa nu fi avut parte de suferinţă ÅŸi zbucium de-a lungul anilor, suferinţă care il încearcă ÅŸi acum. Mă-ntreb oare care îi sunt gândurile, ce trăiri are acest om, care îi sunt năzuinÅ£ele…
Nu pot decât să mă opresc, să îmi reconsider atitudinea faţă de viaţă şi să doresc să devin şi eu un astfel de batrân.
Ştiu doar că acest om, a luptat în război fără să tragă vreun cartuş, a fost nevoit împotriva voinţei lui să lupte pentru unguri apoi pentru ruşi. A rămas întreg, s-a întors acasă, a întemeiat o familie, a crescut 8 copii, şi-a îngropat soţia şi acum unul dintre copii.
Dacă ai să il întrebi cum a reuÅŸit să fie biruitor în toate aceste circumstanÅ£e ale vieÅ£ii îţi va spune că a “umblat” mereu cu Tata de mână, Tata e Dumnezeul lui, Dumnezeu care a prins drag de acest om iar acum în momente crunte i-a dat din nou seninătate.
Mare Dumnezeu! Mare om!
