Dan Bâle photography

Într-un post anterior vă arătam câteva imagini cu oameni ai străzii, a continuat să mă intereseze soarta lor şi cu multă satisfacţie am aflat că lucrurile au evoluat puţintel.

O bună parte din acei oameni sunt “găzduiÅ£i” acum la adăpostul de noapte al Primăriei. O acÅ£iune lăudabilă a edililor sătmăreni. Felicitări!

Am acceptat cu bucurie să particip la o acţiune de ajutorare a acestor oameni mai mult fiind curios de soarta lor. Voiam să îi vad cum se comportă într-un cadru social organizat.

Am aflat că le este cu ceva mai bine, beneficiază de hrană, asistenţă socială şi medicală. Nu mai dorm pe sub poduri şi o bună parte din cei asistaţi au un loc de muncă dar nu au o casă.

Necazul e că într-o noapte pot fi ajutati doar 60 de oameni, sătmarul are mai mulţi necăjiţi, restul tot afară în stradă sau în condiţii mizere dorm.

Am spus că beneficiază de hrană, închipuiţi-vă însă câtă hrană poate să primească un om din cei 1.5roni pe care primaria îi suportă, bani din care trebuie să li se asigure hrana seara şi dimineaţa, cred că pâinea şi margarina e hrana lor de bază.

Problema lor tot nu e rezolvată, ei ziua tot în stradă ajung, media de vârstă a celor asistaţi e undeva peste 45-50 de ani, oamenii aştia nu mai sunt capabili să lucreze sau nu mai găsesc de lucru, nici un angajator nu-i angajează. Ideală ar fi o asistare fulltime.

Am găsit un colectiv cu o inima mare acolo, oameni deosebiţi, oameni educaţi, condiţiile în care ei au ales să lucreze nu sunt deloc plăcute, nici unul din voi nu cred că aţi alege să munciţi pentru aceşti sărmani fără să aşteptaţi ceva în schimb. Ba mai mult unii din aceşti oameni amărâţi vin beţi sau semi-beţi, puşi pe harţă şi emiţând pretenţii exagerate. Sunt dispuşi să lucreze şi în condiţiile acestea.

Oh, ce inimă mare trebuie să aibă!

Am văzut în slujirea lor durere, neputinÅ£a de a face mai mult pentru aceÅŸti oameni, dorinÅ£a lor este să facă mai mult… ÅŸi nu pot, sunt copleÅŸiÅ£i de nevoi… aici ar trebui să intervenim noi ca societate sau mai concret ca oameni de bine.

Vizita noastră a fost în ajunul sărbătorilor de iarnă când am dus pentru aceşti oameni câteva alimente şi câteva flacoane cu suc, n-am facut-o pentru a face publicitate ieftină unui grup sau unei persoane, am făcut-o dezinteresaţi, din compasiune şi din dorinţa de a arăta acestor oameni că dragostea poate fi practicată fără elogii şi interese.

Am înţeles că se mai practică uneori reclama pe seama nevoiaşilor când dacă ceri ajutorul unui anumit soi de oameni vin să ajute numai dacă presa e acolo să consemneze evenimentul şi trebuiesc emise şi o sumă de elogii.

Patetic!!!

In ultima imagine veţi vedea câţiva tineri care au donat alocaţiile şi economiile lor pentru a aduce hrană acestor oameni sărmani, numele lor nu e important, nici măcar ei nu sunt atât de importanţi pe cât de mare este nevoia acestor oameni de a fi ajutaţi practic. Imaginea oamenilor nevoiaşi aş vrea să vă rămână în minte.

Hainele de pe ei arată jalnic, hrana lor este atât de săracă încât nu îmi închipui cum rezistă frigului de afară.

Înţeleg că animalele noastre de companie sunt mai bine hrănite decât aceşti oameni, nu vreau să fiu greşit înţeles dar acest adăpost a apărut după ce au fost create alte câteva pentru câini, o chestiune pe cât de hilară pe atât de anormală.

Nu îmi asum rolul de revoluţionar în acest sistem social, dar pot să vă spun că nu ajunge doar să gândim cu compasiune la aceşti oameni ci trebuie să acţionam practic.

Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie, inchipuiţi-vă in pielea unui amărât, alege unul, oricare, stai în pielea lui o oră, apoi ia o bucata de hârtie şi notează ce ai simţit şi ce ai face să schimbi asta.

Fie ca aceste imagini să te urmărească. În special când animalul tău mănânca mai bine decât unul din aceşti sărmani.

În speranţa că nu am adus vreo jignire intelectului tău ci doar am sensibilizat inima ta îţi spun că rugăciunea unuia din aceşti sărmani e cu mult mai valoroasă cu cât e menţionat într-însa numele tău.

Un An Nou Fericit ÅŸi rodnic sa ai… să ai din ce să dai celui sărman.

Dan B.